Romgleza

Se intampla ceva foarte trist cu capacitatea mea de a folosi limba romana. Scris, vorbit, chiar si la nivel de gandit/imaginat lucruri. Fenomenul e complex, se manifesta pe diverse planuri. In primul rand observ ca am inceput sa gandesc si sa scriu folosind traduceri literale ale unor structuri si expresii care nu exista in limba romana si pe care le-am preluat din engleza, mai ales cea americana. A fost bine un timp cand nu am fost constient de acest lucru si am dat frau liber acestor bastarzi lingvistici. Dar acum siu ca o fac, si asta ma chinuie pentru ca exprimarea mea nu este libera, exista un proces odios de cenzura undeva intre creier si gura/tastatura, care nu face altceva decat sa-mi tranforme discursul intr-o chinuiala incoerenta. Nu, nu ma refer la acele insertii de cuvinte englezesti care apar deoarece echivalentul in limba romana suna aiurea sau cateoadata, nu exista. Nu. Ma refer la expresii, fraze, care desi nu contin decat cuvinte romanesti, sunt traduceri ale unor structuri care nu suporta traducere. Ironia este ca tocmai am dat in acest pacat incarcand se explic pacatul.

Oare engeza castiga batalia? Intr-un fel ar fi bine daca ar face-o. Problema e ca si cand folosesc engleza exista o tendinta asemanatoare, deoarece romana inca sta bine infipta, pe faza, aruncand din cand in cand cate-o perla de se uita audienta la mine de parca as fi fumat ceva. Ca sa nu pun si accentul, care nu va disparea niciodata. Ma intreb, oare care va fi produsul final? Un fel de urdu?

Un alt lucru care ma supara este faptul ca in cazul meu, nu exista evolutie, progres la nivelul limbii. Vorbesc ce vorbeam sau se vorbea in 98, cand am plecat. Cunostiintele mele nu s-au imbogatit, mai degraba au suferit mutatii. Limba evolueaza, vocabularul, setul de expresii, structura si chiar gramatica se schimba in timp. Nu si la mine sau la altii care sufera de subexpunere. Problema este ca eu, ca persoana, am evoluat, m-am schimbat si am nevoie de cuvinte si expresii noi pe care nu le foloseam acum opt ani. Din pacate e mult mai facil sa bag mana in sacul cu unelete lingvistice englezesti pentru a-mi satisface aceste noi necesitati. Voluntar, involuntar, nu conteaza.

Stiu ca pribegia ii intristeaza pe oameni, apar tot felul de sentimente gen dor, notiunea de "acasa" sau lipsa acestea si asa mai departe. Mie in general imi place sa fiu pribeag si stiu ca periplul meu nu se va opri aici. Uite deci un lucru care imi displace apropo de aceasta filozofie. Si eu inca fac eforturi mari, scriu/citesc mult in romana, pastrez contactul, dar e un lux. Ma intreb ce fac cei care nu au aceasta sansa din diverse motive? Ajung ca doamnele vopsite pe care le vad cateodata in metrou, in Queens, care mi se pare ca vorbesc romaneste dar de fapt conjuga verbul to enjoy: eu enjoiesc, tu enjoiesti, el/ea enjoieste?

Comments

[Ionuka]

Ca bine le zici... eu sunt doar de doi ani si jumatate in america, dar traiesc aceeasi transformare (sau lipsa de trasnformare). Ma simt ca fotbalistii romani plecati in Italia. Cand am fost acasa, de multe ori ma abtineam sa vorbesc de frica sa nu bag cuvinte ciudate, ca oricum toata lumea se astepta la asta.
Dar cred ca limba romana in romania sufera de aceeasi americanizare; l-am auzit pe patapievici zicand "obvios" cu cativa ani in urma! Daca asta ajuta la ceva...

[andressa]

Sunt de acord ca limba romana sufera modificari si in Romania, deloc de mirare ca si tu o mai stalcesti.
Eu vad asta ce pe un fenomen pozitiv, evolutie. Oamenii tind spre un cod comun, chiar cu pretul pierderii unei parti din identitatea culturala.

Eu cred ca o lume mai buna este una in care apartenenta la o zona se remarca prin accent, dar ne putem intelege toti intre noi... sigur, nu in viitorul apropiat. dar la un moment dat, da.

Ce conteaza daca ii spunem hunger, foame sau faim? ne referim la acelasi lucru!
Votez pentru un ghiveci de limbi.

[ovi]

Andressa, sunt de acord cu tine, in mare. Probleme apar atunci cand e vorba de amanunte, nuante. Cred ca este extrem de dificil sa transmiti aceste lucruri in ghiveciul de limbi pe care-l propui.

Ionuka, da ajuta :)

[Raluca]

Si eu trec printr-un fenomen asemanator -- cred ca e vorba de cum se adapteaza creierul stilului de viata: pentru ca prietenul meu e roman si am vreo 2-3 prieteni apropiati care sunt tot romani, cam 70% din ce vorbesc pe teritoriu american e in romana. Si nu am probleme sa ma exprim. In schimb, 90% din ceea ce scriu si citesc (mai ales pentru scoala) e in engleza. Asa ca vorbesc bine in romana si scriu bine in engleza, dar raman partile complementare neexersate suficient (iar la mine limba conversationala difera sensibil de cea scrisa). Un exemplu asemanator -- asta ca sa ma simt si eu mai bine: Andrei Codrescu. Scrie minunat in romana, dar nu poate termina o fraza intr-o conversatie orala, desi si in engleza are acelasi accent romanesc dintotdeauna :)

[ovi]

Mda, banuiesc ca totul tine de cat de mult exersezi si ce anume exersezi.

[Sorin]

Pe blogul tau, romgleza de care te plangi e o romana mult mai curata decat cea a multor bloggeri care traiesc si scriu romaneste aici, in tara in care s-au nascut. Pentru unii din ei e de bonton (vezi DEX) sa insereze cat mai multe cuvinte englezesti intr-un text romanesc.
Glasuieste ca pana acum, ca zici bine.

[ovi]

Sorin, ce sa zic, multumesc.