Am intalnit de multe ori newyorkezi care nu au iesit din orasul asta de ani de zile. Ce nevoie ai de excursii, cand tot ce iti doresti exista in interiorul granitelor acestui oras. O profesoara imi povestea cum ca imediat dupa studentie venise la New York sa joace teatru. Dupa vreo cinci ani de stat aici si-a dat seama ca viata ei se derula in interiorul unui perimetru restrans, care se intindea pe vreo 10 blocuri la nord si vreo 5 la vest si care avea o suprafata asemanatoare cu campusurile universtatilor de unde isi luase diplomele si cu suprafata micului oras din Idaho, unde copilarise. Nu voi incerca sa analizez acest comportament. Dar nu pot sa nu gasesc ironic faptul ca New York-ul se afla la cateva zeci de minute de tara. Da, tara, agricola, cu ferme, vaci si porci, cu livezi de mere si gradini de zarzavaturi. Cu dealuri si chiar munti, cu paduri in mare parte virgine, cu salbaticie.
In week-endul asta, desi vremea a fost mohorata, am riscat. Stiu ca voi fi privit de sus cand maine, in lift, un coleg ma va intreba ce am facut in cele doua zile libere iar eu ii voi povesti ca am condus doua ore pentru niste plase pline cu mere proaspat culese, pentru o plimbare intr-un targ cu capre, vaci, iepuri si alte lighioane, pentru experienta vizionarii unui film englezesc intr-un cinematograf minuscul dintr-un oras studentesc de care nu a auzit nimeni.