Lene

De curand, am avut senzatia ca nu prea eram solicitat de atributiunile mele de serviciu. Intrasem intr-o rutina plictisitoare, faceam lucruri pea simple si repetitive, creierul imi era in standby. De foarte mult timp nu mi se intamplase asa ceva. Atunci am hotarat sa incerc sa gasesc sau sa inventez proiecte personale cu unicul scop de a invata ceva nou, de a ataca rutina si obisnuinta cu nonconformism si de ce nu, curaj. Asa au aparut primele ganduri ce mai tarziu s-au materializat in proiectul pe care l-am botezat Flype. Mi-a facut mare placere sa-mi pun creierul la lucru, planificand si apoi construind.

Din pacate, in mijlocul euforiei, a noptilor nedormite, a incercarilor de a transpune ideile care-mi veneau in metrou sau in timp ce faceam dus, vraja s-a rup. Servciul a inceput sa devina din nou solicitant la nivel intelectual, asa ca energia si timpul pe care le aveam la dispozitie pentru creativitate personala a trebuit sa se transforme in enrgie si creativitate sacrificate pe altarul companiei care-mi plateste facturile. Am crezut totusi ca in acest week-end voi fi putut sa dedic macar cateva ore cvasiabandonatului meu proiect de apartament. Din pacate insa, dupa o saptamana dura pe meterezele capitalismului, nu-mi prea vine sa scriu cod. E lene? Epuizare? Nu stiu. Cert e ca momentan nu am chef decat de lucruri care nu necesita prea mult efort intelectual.

Stiu ca e doar o chestiune de moment. Stiu ca ma voi intoarce la proiect si il voi termina, apoi il voi imbunatati, stiu ca obsesia m-a parasit doar pentru o secunda de odihna. Si totusi ma simt vinovat. Sunt la tara, in Connecticut, calare pe semnalul Wi-Fi al unui vecin, de treaba banuiesc. Vremea e senzationala (vara indiana), tocmai am fost  la o petrecere campeneasca (in fine, echivalentul suburban american) si nu am putut sa scap de acel sentiment de vinovatie ca undeva, pe un calculator, ma asteapta un lucru neterminat.

Comments

[Raluca]

Don't be so hard on yourself. La cat lucrezi, ai dreptul sa te menajezi fara sa te simti vinovat. Aici campusul s-a transformat in Bourbon Street din cauza ca the Saints joaca astazi, toata lumea mananca, danseaza, bea, se aude si cate un pic de jazz, iar eu lucrez de zor in birou (de unde am panorama "furnicilor" misunand) si ma intreb what's wrong with me...

[ovi]

Raluca, poate ca ar fi fost mai bine sa mergi si tu la meci, ca vad ca NO Saints merg cam prost (au pierdut iar) asa ca un suporter in plus nu ar fi stricat.